Fibrom metode de diagnostic

Investigațiile paraclinice pentru diagnosticarea uterului fibromatos cuprind: ecografia abdomino-plevina, ecografia transvaginala, histeroscopia, MRI (1). Ultrasonografia abdominală și transvaginală sunt utilizate cel mai frecvent, datorită accesibilității și a costurilor relativ reduse.

Fibroamele uterine asimptomatice sunt de multe ori diagnosticate incidental în timpul unui examen ginecologic de rutină sau dacă persoana are probleme în a obține o sarcină pe cale naturală și ajunge la un specialist, care în urma ecografiei abdomnio-pelvine sau la palparea bimanuală care relevă unui uter mărit, cu contururi neregulate, îi pune diagnosticul de fibrom uterin (2, 3).

Evaluarea fibroamelor se bazează în principal pe simptomele prezentate de pacientă cum ar fi sângerare menstruală anormală, dureri pelvine sau anemie. Așadar, cu excepția cazului în care o persoană prezintă simptome, este probabil ca ea să nu știe că are fibroame uterine (4). Volumul fibroamelor nu pare să fie legat de gravitatea simptomelor, astfel încât chiar și fibroamele mici pot provoca simptome considerabile și menstruații abundente (4).

Fibroamele uterine pot fi resimțite în timpul unui examen pelvin, dar de multe ori mioamele care provoacă simptome pot fi ratate dacă medicul se bazează doar pe examenul ginecologic. De asemenea, alte afecțiuni cum ar fi adenomioza sau polipul pot fi confundate cu fibroame (5, 6, 7). În unele cazuri, fibromul uterin poate fi greu de diferențiat de un leiomiosarcom (8, 9). Deși rare, această posibilitate trebuie întotdeauna luată în considerare la un pacient cu fibrom uterin cu creștere rapidă (7).

Examenul ecografic este, de obicei, investigația inițială pentru examinarea pelvisului feminin. În mod ideal, ar trebui efectuate ecografii abdominale, cât și transvaginale. Ecografia transvaginală are o sensibilitate mai mare pentru diagnosticul fibroamelor mici; cu toate acestea, atunci când uterul este voluminos sau retrovert, fundul uterin poate sta în afara câmpului vizual (10). Rezultatul ultrasonografiei depinde de experiența medicul care efectuează examenul imagistic, iar în funcție de experiența medicului chiar și fibroamele mici, de până la 5 mm pot fi vizualizate imagistic (7).

Mioamele subseroase și intramurale semnificative clinic pot fi diagnosticate, de obicei, prin examinarea pelvină, pe baza descoperirilor unui uter mărit, cu formă neregulată, fermă și aspră (3, 11, 12). RMN-ul este metodă preferată pentru caracterizarea precisă a maselor pelvine. Studiile arată că RMN-ul este mai sensibil în identificarea fibroamelor uterine decât ecografia și poate, de asemenea, demonstra cu ușurință anatomia zonală uterină (1, 13).

Fibroamele submucoase, intramurale și subseroase sunt, de obicei, diferențiate cu RMN, precum și cele în locații relativ neobișnuite, cum ar fi în interiorul colului uterin (14, 15).

Referinte

Dueholm M. Accuracy of magnetic resonance imaging and transvaginal ultrasonography in the diagnosis, mapping, and measurement of uterine myomas. Am J Obstet Gynecol. 2002;186(3):409‐415. doi:10.1067/mob.2002.121725;
Mayer DP, Shipilov V. Ultrasonography and magnetic resonance imaging of uterine fibroids. Obstet Gynecol Clin North Am 1995;22:667-725;
Cantuaria GH, Angioli R, Frost L, Duncan R, Penalver MA. Comparison of bimanual examination with ultrasound examination before hysterectomy for uterine leiomyoma. Obstet Gynecol. 1998;92(1):109‐112. doi:10.1016/s0029-7844(98)00131-8;
National Institute of Child Health and Human Development, How are uterine fibroids diagnosed?
ObGyn.net, Diagnosis of Uterine Fibroids;
Weinreb JC, Barkoff ND, Megibow A, Demopoulos R. The value of MR imaging in distinguishing leiomyomas from other solid pelvic masses when sonography is indeterminate. AJR Am J Roentgenol. 1990;154(2):295‐299. doi:10.2214/ajr.154.2.2105017;
Wilde, Sue, and Sarah Scott-Barrett. “Radiological appearances of uterine fibroids.” The Indian journal of radiology & imaging vol. 19,3 (2009): 222-31. doi:10.4103/0971-3026.54887;
Chen, Innie et al. “Clinical Characteristics Differentiating Uterine Sarcoma and Fibroids.” JSLS : Journal of the Society of Laparoendoscopic Surgeons vol. 22,1 (2018): e2017.00066;
Kim, Ju Hee et al. “Sonographic and Clinical Characteristics of Uterine Sarcoma Initially Misdiagnosed as Uterine Fibroid in Women in the Late Reproductive Age.” Journal of menopausal medicine vol. 25,3 (2019): 164-171. doi:10.6118/jmm.19007;
Khan AT, Shehmar M, Gupta JK. Uterine fibroids: current perspectives. Int J Womens Health. 2014;6:95‐114. Published 2014 Jan 29. doi:10.2147/IJWH.S51083;
Parker WH. Etiology, symptomatology, and diagnosis of uterine myomas. Fertil Steril. 2007;87(4):725‐736;
Levens ED, Magnetic resonance imaging and transvaginal ultrasound for determining fibroid burden: implications for research and clinical care. Am J Obstet Gynecol. 2009;200(5):537.e1‐537.e5377. doi:10.1016/j.ajog.2008.12.037;
Dudiak CM. Uterine leiomyomas in the infertile patient: preoperative localization with MR imaging versus US and hysterosalpingography. Radiology. 1988;167(3):627‐630;
Vitiello D, McCarthy S. Diagnostic imaging of myomas. Obstet Gynecol Clin North Am. 2006;33(1):85‐95. doi:10.1016/j.ogc.2005.12.013;
Zawin M, McCarthy S, Scoutt LM, Comite F. High-field MRI and US evaluation of the pelvis in women with leiomyomas. Magn Reson Imaging. 1990;8(4):371‐376. doi:10.1016/0730-725x(90)900;