Originile si istoricul endometriozei

 

Judecând după lipsa de informații despre endometrioză, ai putea crede că endometrioza este, fie o boală rară, fie o boală nouă. Endometrioza nu este nici rară și nici nouă! De fapt, endometrioza este la fel de frecvent întâlnită (1) precum diabetul și astmul. La nivel mondial aproximativ 200 de milioane de persoane suferă de această boală. În România, se pare că jumate de milion de femei suferă de endometrioză. Aceste numere nu reflectă însă realitatea (2), deoarece multe femei care suferă de endometrioză, fie nu sunt diagnosticate, fie sunt diagnosticate greșit.  

Dr David Redwine, unul dintre cei mai cunoscuti specialiști în endometrioză, fondatorul site-ului educativ Endopaedia, spune că, în evoluția istorică a oricărei boli, o forma severă are o manifestare clinică mai ușor de diagnosticat și poate fi diagnosticată mai devreme. Endometrioza însă, având în vedere felul în care se manifestă și fiind frecvent diagnosticată greșit, este supusă fenomenului de bias.  

O altă dificultate menționată de Dr Redwine este faptul că, simptomele endometriozei se corelează cu alte patologii cum ar fi sindromul colonului iritabil, cistită, etc. Toți acești factori combinați contribuie la miturile și informațiile eronate existente despre endometrioză. 

 

Când a fost descoperită endometrioza pentru prima dată?

Răspunsul exact la această întrebare nu se cunoaște, însă literatura medicală arată că endometrioza a fost descrisă sub diferite denumiri de-a lungul timpului. Daniel Shroen, medic german, creditat cu prima descriere a endometriozei ombilicale, în 1690, în cartea sa “Disputatio Inauguralis Medica de Ulceribus Ulceri”, oferă o descriere detaliată a endometriozei peritoneale. Shroen (3) menționează “ulcere” pe suprafața vezicii, intestinului și a ligamentelor sub formă de inflamație, având tendința de a forma aderențe. 

De remarcat faptul că în 1690, Shroen era convins că această boală este o boală a femeilor relativ comună (3), și este caracteristică celor care sunt mature sexual. Lucrarea științifică (4) a dr-ului Camran Nezhat, Endometrioza: boala antică, tratamente antice”, arată că în înscrierile lui Hipocrate, Hipocrate Corpus, sunt menționate simptome aferente endometriozei. Potrivit autorilor, Hipocrate a crezut că disfuncția menstruală este o cauză a bolii (nu este clar dacă termenul “boală” se referă la endometrioză), sarcina este un posibil remediu, iar durerea și infertilitatea sunt posibile consecințe dacă femeia este lăsată netratată. 

Karl von Rokitansky, un patolog austriac, este creditat cu prima descriere (5) detaliată a bolii în literatură științifică, în 1860. În secolul XVIII, oameni de știință din Anglia, Germania și Olanda au descris (5) endometrioza în studii de autopsie, raportând următorii factori despre boală; este o boală a femeilor (1776), în cele mai multe cazuri simptomele apar după prima menstruație (1769) și este asociată cu durere pelvină, infertilitate și pierdere de sarcină (1786). 

Între 1908 și 1914, au fost raportate primele cazuri de endometrioză profundă sub denumirea de adenomiom. Dr T.G. Stevens (6), Dr C. Lockyer (7) și Dr T. Cullen (8), au descris cazuri de endometrioză rectovaginală și rectouterină. Thomas Cullen a avut primul caz de adenomioză (9) a uterului în 1895, fiind și autorul cărții “Adenomiomul uterului”, o lucrare considerată de o importanță culturală mare. 

În 1919, Cullen a publicat o listă cu zonele afectate de boală (10), menționând că boala cunoscută la vremea aceea sub numele de adenomioză, reprezintă prezența unui țesut ectopic similar cu mucoasa uterină. De asemenea, Cullen considera că adenomioza, endometrioza ovariană și endometrioza profundă, sunt, de fapt, același tip de boală. 

În 1921, Dr John Sampson a publicat o serie de cazuri sub denumirea de chist de ciocolată (11), oferind totodată și teoria formării endometriozei. Dintre cele 23 de cazuri de chiste descrise în lucrarea intitulată, Chisturi perforate hemoragice ale ovarului, importanța și în special relația lor cu adenomiomul pelvin de tip endometrial, cele mai multe au fost de tip corpus luteum.

 

Referinte

  1. Endometriosis fact sheet, Royal College of Nursing UK; 
  2. Todd Neale, Endometriosis Has Major Effect on Lives of Women, Staff Writer, MedPage Today, May 2010;
  3. Knapp, V.J. How Old Is Endometriosis? Late 17th- And 18th-century European Descriptions of the Disease, Fertil Steril. 1999; 72: 10–14;
  4. Camran Nezhat et al., Endometriosis: ancient disease, ancient treatments, Volume 98, Issue 6, Fertility and Sterility;
  5. Acién P, et al., Endometriosis: A Disease That Remains Enigmatic,  Obstet Gynecol. 2013;2013:242149. Published 2013 Jul 17 doi:10.1155/2013/242149;
  6. Stevens TG. Adenomyoma of the Vaginal Wall, Proc R Soc Med. 1910;3(Obstet Gynaecol Sect):57–58;
  7. Lockyer C.Adenomyoma in the Recto-uterine and Recto-vaginal Septa, Septa. Proc R Soc Med. 1913;6(Obstet Gynaecol Sect):112–120;
  8. Cullen Ts. Adenomyoma of the uterus, Jama. 1908;l(2):107–115. Doi:10.1001/jama.1908.25310280023002d;
  9. Cullen Ts. The distribution of adenomyomas containing uterine mucosa, arch surg. 1920;1(2):215–283. doi:10.1001/archsurg.1920.01110020002001;
  10. Brosens I, et al., Endometriosis, a modern syndrome, Indian J Med Res. 2011;133(6):581–593;
  11. Sampson J. Perforating hemorrhagic (chocolate) cysts of the ovary: their importance and especially their relation to pelvic adenomas of endometrial type (“adenomyoma” of the uterus, rectovaginal septum, sigmoid, etc.) . Arch surg. 1921;3(2):245–323;