Tipuri de fibrom uterin

 

Fibromul uterin poate varia mult că mărime, formă și locație și poate afecta uterul, peretele uterin sau suprafața acestuia. De asemenea, se poate atașa de uter printr-o structură asemănătoare unei tulpinii (1). Fibroamele afectează aproximativ 35-77% dintre femeile de vârstă reproductivă, însă prevalența reală este mult mai mare, deoarece multe fibroame pot fi asimptomatice (2).

Fibroamele uterine sunt tumori monoclonale ale celulelor musculare netede uterine având originea în miometru și constau în cantități mari de matrice extracelulară care conțin colagen, fibronectină și proteoglicani (3). Există și cazuri de fibrom uterin la adolescente. O echipa din SUA a descris cazuri de fibroame la paciente cu vârste între 13 și 21 de ani (4).

Există dovezi care arată că progesteronul este unul dintre promotori majori ai dezvoltării și creșterii leiomiomului (5). Alți factori factori patogenetici care sunt implicați în dezvoltarea și creșterea leiomiomului sunt factori genetici, factori epigenetici, estrogeni, citokine, chemokine și componente ale matricei extracelulare (6, 7, 8). 

Patogeneza lor nu este clar cunoscută, însă există dovezi considerabile că estrogeniul și progesteronul proliferează creșterea lor. Rolul acestor hormoni în patogeneza fibroamelor uterine este susținut de dovezi epidemiologice, clinice și experimentale. Estradiolul și progesteronul induc celulele maturi ale leiomiomului să elibereze stimuli mitogeni către celulele imature adiacente, oferind astfel leiomiomului uterin celule nediferențiate care-i pot susține creșterea (9, 10). 

Fibromul uterin este clasificat după locația lui în raport cu straturile uterului (subseros, intramural sau submucos) și poate fi un singur tip sau multiple (10). Există, de asemenea, și fibroame vaginale, însă sunt foarte rare. În literatura medicală, potrivit unui articol din 2020, sunt descrie 300 de astfel de fibroame (11). 

Există 6 tipuri principale de fibroame (12, 13), clasificate după localizarea lor în uter:

  • Fibroamele subseroase se formează pe partea exterioară a uterului, care se numește seroză. Acest fibrom poate crește suficient de mare încât uterul va părea mai mare într-o parte;
  • Fibroamele intramurale cresc în stratul mediu muscular al peretelui uterin (miometru) și sunt cel mai frecvent tip de fibrom. Fibromul intramural poate crește și poate extinde uterul;
  • Fibroamele submucoase cresc în stratul muscular mediu sau în miometru, al uterului și ies în cavitatea uterină (14); 
  • Fibroamele pediculate cresc pe o tulpină din exteriorul uterului;
  • Fibroamele interligamentare cresc între ligamentele uterine;
  • Fibroamele parazitare se mișcă și se atașează de alte organe în afară de uter;

Cele mai frecvente tipuri de fibrom sunt cele de tip subseros și intramural, și se găsesc în aproximativ 95% din totalul fibroamelor diagnosticate, urmate de tipurile submucoase, pedunculate, intraligamentare și parazitare, care formează restul de 5% (12). 

Federația Internațională de Obstetrică și Ginecologie clasifică fibromul uterin în două categorii principale și anume submucos și de alt tip care sunt împărțite în 8 grupuri (15, 16): 

  • Fibrom de tip 0- pediculat intracavitar- Leziunile intracavitare sunt atașate de endometru printr-un cordon vascularizat;
  • Fibrom de tip 1 și 2 necesită o parte a leziunii intramurale – tipul 1 este sub 50% și tipul 2 cel puțin 50%;
  • Fibrom de tip 3- leziunile sunt complet extracavitare, dar sunt în afara endometrului;
  • Fibrom de tip 4- sunt leiomioame intramurale care sunt în întregime în miometru, fără extensie la suprafața endometrială sau la seroză;
  • Fibrom de tip 5, 6 și 7 sunt leiomioame subseroase și reprezintă imaginea în oglindă a leiomioamelor submucoase, astfel tipul 5 fiind cel puțin 50% intramural, tipul 6 sub 50% intramural, iar tipul 7 fiind atașat la seroza printr-un cordon vascularizat; 

O categorie suplimentară de tip 8 este rezervată leiomioamelor care nu nicio legătură cu miometru și include leziuni cervicale, cele care există în ligamentele rotunde sau largi, fără atașare directă la uter și fibroamele „parazite”. 

 

Referinte

  1. WebMed, What are uterine fibroids?
  2. Cramer SF, Patel A. The frequency of uterine leiomyomas. Am J Clin Pathol. 1990;94(4):435‐ doi:10.1093/ajcp/94.4.435;
  3. Parker WH. Etiology, symptomatology, and diagnosis of uterine myomas. Fertil Steril. 2007;87(4):725;
  4. Fields KR, Neinstein LS. Uterine myomas in adolescents: case reports and a review of the literature. J Pediatr Adolesc Gynecol. 1996;9(4):195‐ doi:10.1016/s1083-3188(96)70030-x;
  5. Kim JJ, Sefton EC. The role of progesterone signaling in the pathogenesis of uterine leiomyoma. Mol Cell Endocrinol. 2012;358(2):223‐ doi:10.1016/j.mce.2011.05.044;
  6. Islam MS. et al. Uterine leiomyoma: available medical treatments and new possible therapeutic options. J Clin Endocrinol Metab. 2013;98(3):921‐ doi:10.1210/jc.2012-3237;
  7. Andersen J. Growth factors and cytokines in uterine leiomyomas. Semin Reprod Endocrinol. 1996;14(3):269‐ doi:10.1055/s-2007-1016336;
  8. Rein MS. Progesterone: a critical role in the pathogenesis of uterine myomas. Am J Obstet Gynecol. 1995;172(1 Pt 1):14‐ doi:10.1016/0002-9378(95)90077-2;
  9. Reis FM, Bloise E, Ortiga-Carvalho TM. Hormones and pathogenesis of uterine fibroids. Best Pract Res Clin Obstet Gynaecol. 2016;34:13‐ doi:10.1016/j.bpobgyn.2015.11.015;
  10. Khan, Aamir T et al. “Uterine fibroids: current perspectives.” International journal of women’s health 6 95-114. 29 Jan. 2014, doi:10.2147/IJWH.S51083;
  11. Egbe TO. Vaginal leiomyoma: medical imaging and diagnosis in a resource low tertiary hospital: case report. BMC Womens Health. 2020;20(1):12. Published 2020 Jan 21;
  12. Camran Nezhat, Uterine Fibroids, nezhat.org 
  13. Healthline, Fibroids, 2019;
  14. Lasmar RB, Barrozo PR, Dias R, Oliveira MA. Submucous myomas: a new presurgical classification to evaluate the viability of hysteroscopic surgical treatment–preliminary report. J Minim Invasive Gynecol. 2005;12(4):308‐ doi:10.1016/j.jmig.2005.05.014;
  15. Munro MG. FIGO Working Group on Menstrual Disorders. FIGO classification system (PALM-COEIN) for causes of abnormal uterine bleeding in nongravid women of reproductive age. Int J Gynaecol Obstet. 2011;113(1):3‐ doi:10.1016/j.ijgo.2010.11.011;
  16. Wamsteker K. Transcervical hysteroscopic resection of submucous fibroids for abnormal uterine bleeding: results regarding the degree of intramural extension. Obstet Gynecol. 1993;82(5):736;